Surprinzator, probabil, ca deschid aceasta cutie a Pandorei. In plina glorie a feminismului sa discut despre asa ceva e sinucidere curata. O fac. Imi asum acest risc. Se vorbeste prea mult despre egalitate, despre discriminare pentru a nu reactiona.
Afrodita reprezinta femeia cu delicatetea, gingasia, frumusetea dar si duritatea ei, femeia care, desi se poate descurca singura, admite ca are nevoie de prezenta unui barbat langa ea, femeia care recunoaste nevoia de a fi doi si care nu considera barbatul o simpla extensie a prezentei ei.
Hipolita este si ea femeie, dar este femeia razboinica, femeia care trateaza barbatii ca niste sclavi, care se foloseste de acesta in anumite scopuri, cea care zice: asa mi-e bine, nu am nevoie de altcineva langa mine. Ma incurca. Ma enerveaza. Nu am nevoie, ma descurc mai bine singura. Ce uita Hipolitele din ziua de azi este ca si aceasta emancipata regina a fost ingenuncheata si cucerita. Ar cam trebui sa isi aduca aminte de asta, nu de alta dar risca sa fie ingenuncheate de viata mai rau decat regina amazoanelor.
Cam
asa vad diferenta dintre feminitate si feminism. Pentru ca, in ziua de azi, femeia "emancipata" este cea care respinge barbatii, care ii trateaza ca pe niste jucarii, care crede ca, daca are mai multe drepturi, poate sa renunte la ceea ce o defineste, la acel "ceva" care ne face pe noi sa le cautam. Nu toate femeile sunt asa, unele sunt in continuare feminine si delicate si, totusi, sub aceasta delicatete a lor se ascunde puterea, puterea de a zambi, puterea de a intelege, puterea de a acorda putere celui de langa ele.
Cred ca a anula feminitatea in favoarea feminismului este eronat. In fond si la urma urmei si feministele sunt femei, nu? Si sa nu imi spuna ele mie ca nu cauta sa isi asorteze hainele, ca nu arunca o umbra de fard pe pleoape… ca nu le cred. Vor si ele sa se simta bine, sa atraga priviri, sa fie dorite. Dar comportamentul lor antreneaza respingerea. Orice apropiere se anuleaza prin raceala emanata prin toti porii lor.
Cred ca feminismul ca independenta, autoritate, putere si feminitatea ca delicatete, blandete, gingasie pot coexista. Si combinandu-le este posibil sa fie chiar mai bine. Este bine sa aveti o cariera, sa conduceti, dar nu e la fel de bine ca, atunci cand ajungeti acasa, sa nu va astepte o camera goala, ci un el cu care sa vorbiti, sa va certati, sa va impacati, pe care sa il bodoganiti ca sforaie sau ca da din picioare, sau ca lasa chiuveta murdara dupa ce s-a barbierit? Sau care va face sa fiti botoase ca mai sta un pic la "o bere" cu baietii?
